nobilitar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOBILITÁR, -Ă, nobilitari, -e, adj. (
Înv.) Nobiliar. –
Cf. fr. nobiliaire.nobilitar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)nobilitár, nobilitáră, adj. (înv.) nobiliar; (în sintagme)
diplomă nobilitară = carte de boierie, carte de nemeșug.
nobilitar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nobilitár (
înv.)
adj. m.,
pl. nobilitári; f. nobilitáră, pl. nobilitáre