nobilime - explicat in DEX

nobilime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NOBILÍME s. f. (În unele țări, și în epoca modernă) 1. Categorie socială cuprinzând (în societatea medievală) pe posesorii de feude și de titluri ereditare sau pe foștii feudali și pe descendenții lor, care au păstrat unele privilegii de castă; aristocrație, noblețe (2). ♦ Nobilii dintr-o epocă, dintr-o regiune, dintr-o localitate. 2. (Rar) Noblețe (1). – Nobil + suf. -ime.

nobilime (Dicționar de neologisme, 1986)
NOBILÍME s.f. Totalitatea nobililor; boierime. [< nobil + -ime].

nobilime (Marele dicționar de neologisme, 2000)
NOBILÍME s. f. categorie socială privilegiată, din elemente ale clasei dominante, care deține un titlu de noblețe. (< nobil + -ime)

nobilime (Dicționaru limbii românești, 1939)
* nobilíme f. (d. nobil și suf. -ime). Clasa nobililor, boĭerime.

nobilime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
nobilíme s. f., g.-d. art. nobilímii

nobilime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
nobilime f. toți nobilii unui Stat.