noaten (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOÁTEN, -Ă, noateni, -e, s. m. și
f. 1. (
Pop.) Miel sau mioară de la înțărcare până la doi ani. ◊ (Adjectival)
Miel noaten. 2. (
Reg.) Mânz a cărui limită de vârstă variază de la șase luni până la doi sau trei ani.
3. (
Reg.) Lână (neagră) de miel sau de mioară tunsă în al doilea an. [
Var.:
noátin, -ă s. m. și
f.] –
Lat. annotinus, -a, -um „în vârstă de un an”.