nouălea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NÓUĂLEA, NÓUA num. ord. (Precedat de
art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între al optulea și al zecelea. ◊
Expr. A fi în al nouălea cer = a fi în culmea fericirii.
Pe planul al nouălea, se spune despre ceva considerat neimportant, lăsat la o parte. –
Nouă +
le +
a.noŭălea (Dicționaru limbii românești, 1939)nóŭălea (al), nóŭa (a) num. ordinal (
ea dift. D.
noŭă, 9). Care e după al optulea:
regimentu al noŭălea, al noŭălea regiment.nouălea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nóuălea (al ~) num. m.,
f. a nóua; al IX-lea/al 9-lea, a IX-a/a 9-a