nițel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NIȚÉL, -ÍCĂ, niței, -ele, adj. (
Fam.) Care reprezintă o parte redusă (din total); de proporții reduse; puțin. ♦ (Adverbial) În mică măsură sau într-o oarecare măsură; întrucâtva; numai puțin timp. ◊
Expr. Nițel câte nițel = încetul cu încetul, puțin câte puțin, treptat. –
Et. nec.nițel (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)nițél (nițícă), adj. – Puțin, în cantitate mică. Origine îndoielnică. Circulă numai în
Munt. și, parțial, în
Trans. F. nițică (normal ne-am fi aștepta la *
nițea) indică un
dim. Trebuie să se pornească de la
nitic(à), fiindcă acest cuvînt corespunde unor formații expresive comune teritoriului romanic:
sp. chico „mic” (
v. Corominas, ed. a 2-a, 1980, p. 351).
Cf. ciccum „nimic” în Plaut;
nec ciccum „nihil” într-o glosă placidiană; Lazio
na ci(ca)de „puțin”;
it. cica „nimc”;
logud. ticcu „puțin” (unde
t- echivalează cu
z sard. it.);
calabr. zica „picătură”,
nazica „puțin”; Cilento
tsiku „mic”. Celelalte explicații sînt insuficiente: de la
nișchițel (Hasdeu,
Cuv. din Bătrîni, I, 295; Philippide,
Principii, 37; Scriban;
cf. împotrivă Pușcariu 1175; din
alb. në cikë „puțin” (Densusianu,
Rom., XXIII, 79); din
puținel ›
*ținel, cu metateză (Tiktin).
nițel (Dicționar de argou al limbii române, 2007)nițel, -ică I. adj. care reprezintă o parte redusă din total; de proporții reduse; puțin
II. adv. în mică măsură; întrucâtva, numai puțin timp
nițel (Dicționaru limbii românești, 1939)nițél, -ícă adj. pl.
eĭ, ele (d. vrom.
nișchițel, dim. d.
nișchit, neșchit. V.
neșchit).
Vest. Fam. Puțin:
nițeĭ banĭ, nițică apă, nițele parale. Adv.
A stat nițel, a băut nițel.nițel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nițél (
fam.)
adj. m.,
pl. nițéi; f. nițícă, pl. nițélenițel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nițel adv. puțin. [Origină necunoscută].