niște - explicat in DEX

niște (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NÍȘTE art. nehot. (Precedă substantive la pl. pentru a arăta un număr, o cantitate nedeterminată) Niște cărți. ◊ (Înaintea unui substantiv care redă o idee de calitate negativă, accentuează valoarea peiorativă a substantivului) Sunt niște răi! ◊ (Precedă substantive, nume de materie la sg. sau substantive cu sens colectiv) Frige niște carne. [Var.: (reg.) néște art. nehot.] – Lat. nescio quid „nu știu ce”.

niște (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*níște¹ adj. pr. m. și f. (numai + s. sg.: ~ lapte, ~ făină)

niște (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
niște² art. v. un²

niște (Dicționaru limbii românești, 1939)
niște și (vechĭ) nește pron. indefinit (d. lat. néscio quĭd, nu știŭ ce. V. neștine, niscaĭ). Oare-care, ceva: niște oamenĭ, niște mîncare, niște vin. – Se întrebuințează numaĭ la nom. și ac.: niște banĭ, pe niște oamenĭ, ĭar la genitiv se întrebuințează unor saŭ a niște: unor oamenĭ, a niște oamenĭ, a niște mîncare. Se găsește și niștor (vechĭ neștor): niștor norĭ (Al. Cazaban, Vĭața Liter. 1906, 37, 3, 2). – Și'n Olt. nește (V. la puĭez).

niște (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
niște pr. oarecari: niște oameni, niște vorbe. [Vechiu-rom. nește = lat. NESCIO QUID].