nișangiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NIȘANGÍU, nișangii, s. m. Demnitar din Imperiul Otoman însărcinat cu redactarea actelor oficiale, precum și cu executarea și aplicarea parafei imperiale. – Din
tc. nișancı.nișangiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nișangíu s. m.,
art. nișangíul; pl. nișangíi, art. nișangíii (-gi-ii)nișangiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)nișangíŭ m. (turc.
nișanğy).
Vechĭ. Desemnatoru monogrameĭ sultanuluĭ pe diplome. – Și
nisan- și
nisam- (după ngr.).