nivel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NIVÉL, (
1, 3)
niveluri, (
2)
nivele, s. n. 1. Înălțimea la care se găsește un punct, o linie sau o suprafață a unui loc, a unui obiect etc. în raport cu un plan orizontal dat. ◊
Nivelul mării = punct situat la înălțimea mijlocie a mărilor și a oceanelor care comunică între ele, în raport cu care se măsoară toate altitudinile.
Curbă (sau
linie)
de nivel = linie care unește punctele suprafeței terestre cu aceeași altitudine față de o suprafață de referință; punct, suprafață care corespunde acestei linii.
Pasaj de nivel = loc unde se încrucișează (la aceeași altitudine) o cale ferată cu o șosea. ◊
Loc. prep. La nivelul... = în regiunea..., în dreptul... ♦ Etaj, cat. ♦ Zonă geologică, subdiviziune stratigrafică a etajelor și a subetajelor, care se distinge după fosilele caracteristice pe care le conține. ♦ (
Fiz.,
Chim.) Valoarea intensivă a unei mărimi în raport cu o valoare de referință.
2. Nume dat mai multor unelte, instrumente, dispozitive care servesc la determinarea liniei (sau a poziției, a suprafețelor) orizontale sau cu care se măsoară pe teren diferențele de înălțime dintre două sau mai multe puncte de pe suprafața terestră. ◊
Nivel cu (sau
de)
apă = instrument construit pe principiul vaselor comunicante, care servește la determinarea planului orizontal după înălțimea la care se ridică apa în două tuburi gradate.
3. Fig. Stadiu, grad (de pregătire, de dezvoltare), treaptă (a calității), indice (al cantității). ◊
Nivel de trai = gradul de satisfacere a nevoilor materiale și spirituale ale populației unei țări, ale unor clase sau ale unei persoane în condiții istorice date. [
Var.: (
2)
nivélă s. f.] – Din
nivela (derivat regresiv).
nivel (Dicționar de neologisme, 1986)NIVÉL s.n. I. 1. Starea unui plan orizontal sau a unor puncte situate în același plan orizontal; înălțime a unui loc, a unui obiect etc. în raport cu un plan orizontal dat.
2. (
Fig.) Stadiu, grad; situație, treaptă; etapă; indice.
II. Nivelmetru. [Pl.
-luri, -le. / <
nivela, cf. fr.
niveau].
nivel (Marele dicționar de neologisme, 2000)NIVÉL s. n. I. 1. înălțime a unui loc, obiect etc. în raport cu un plan orizontal de referință. ◊ cotă a suprafeței libere a unei ape, măsurată față de un plan orizontal de referință sau față de nivelul zero al mării. 2. etaj, cat. 3. subdiviziune stratigrafică a unui (sub)etaj geologic. 4. (chim.) valoare intensivă a unei mărimi, în raport cu o valoare de referință. 5. (fig.) stadiu, grad la care a ajuns o mărime, o activitate; situație, treaptă; etapă; indice. II. nivelmetru. (< nivela)
nivel (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)nivél (nivéluri), s. n. –
1. Înălțimea unui punct, a unei suprafețe etc. față de un plan orizontal dat. –
2. Nume a mai multor instrumente care măsoară diferențe de înălțime. –
3. Stadiu, grad, indice.
Fr. niveau, adaptat fonetismelor derivatelor (din
fr.);
nivela, vb. (a egala);
nivelator, s. m.,
adj., (buldozer; care nivelează).
nivel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nivél (înălțime, stadiu, treaptă) s. n., pl.
nivéluri / nivélenivel (Dicționaru limbii românești, 1939)* nivél n., pl.
urĭ și
e (fr.
niveau, d. lat.
*libellum [îld.
libella, dim. d.
lîbra] de unde s’a făcut
livel, nivel, niveau; it.
livello. V.
litră, livră). Un instrument care servește să constațĭ dacă un plan e orizontal și, pin urmare, să determinĭ diferențele de înălțime. Înălțime față de un plan orizontal:
nivelu apeĭ din fîntînă e scăzut (saŭ
ridicat)
aceste lucrurĭ îs la acelașĭ nivel (saŭ
la nivel).
Fig. Grad, înălțime:
nivelu culturiĭ, inteligențiĭ cuĭva. A fi la nivel, a fi la nivelu cuvenit.
Curbe de nivel, liniĭ curbe care arată pe hartă înălțimile terenuluĭ.
nivel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nivel n.
1. instrument ce servă a fixa o linie sau un plan într´o direcțiune orizontală;
2. stare orizontală:
toate lichidele caută nivelul lor; 3. fig. grad:
nivelul inteligenței.