nituì - explicat in DEX

nitui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor. – Nit + suf. -ui.

nitui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscă

nituì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
nituì v. a turti vârful unui cuiu pe cealaltă parte a obiectului în care se bate. [V. nit].