nituitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NITUITÓR, -OÁRE, nituitori, -oare, subst. 1. S. m. și
f. Lucrător calificat care lucrează la nituire.
2. S. f. Mașină cu care se nituiește. [
Pr.:
-tu-i-] –
Nitui +
suf. -tor.nituitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)NITUITÓR, -OÁRE, nituitori, -oare, s. m.,
s. f. 1. Lucrător calificat care lucrează la nituire. [
Pr.:
-tu-i-] –
Nitui +
suf. -tor.nituitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nituitór (-tu-i-) s. m.,
pl. nituitóri