nituitoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)NITUITOÁRE, nituitori, s. f. 2. Mașină cu care se nituiește. [
Pr.:
-tu-i-] –
Nitui +
suf. -tor.nituitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nituitoáre1 (persoană)
(-tu-i-) s. f.,
g.-d. art. nituitoárei; pl. nituitoárenituitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nituitoáre2 (mașină)
(-tu-i-) s. f.,
g.-d. art. nituitórii; pl. nituitóri