nituit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NITUÍT1 s. n. Nituire. –
V. nitui.nituit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NITUÍT2, -Ă, nituiți, -te, adj. Prins, împreunat, fixat cu ajutorul niturilor. ♦ Ferecat, țintuit, bătut cu...
Cordon nituit. –
V. nitui.nituit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NITUÍT (‹
nitui)
s. n. Mașină de ~ = mașină-unealtă destinată efectuării nituirilor.
nituit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nituít s. n.