nituire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NITUÍRE,nituiri, s. f. Acțiunea de a nitui și rezultatul ei; nituit1, nituitură. [Pr.: -tu-i-] – V. nitui.
nituire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) nituíre s. f., g.-d. art. nituírii; pl. nituíri