nitui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NITUÍ, nituiesc, vb. IV.
Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate.
2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor. –
Nit +
suf. -ui.nitui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nituí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. nituiésc, imperf. 3
sg. nituiá; conj. prez. 3
să nituiáscănituì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nituì v. a turti vârful unui cuiu pe cealaltă parte a obiectului în care se bate. [V.
nit].