nitrurare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NITRURÁRE, nitrurări, s. f. Acțiunea de
a nitrura și rezultatul ei. –
V. nitrura.nitrurare (Dicționar de neologisme, 1986)NITRURÁRE s.f. Acțiunea de a nitrura și rezultatul ei. [<
nitrura].
nitrurare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NITRURÁRE (‹
nitrura)
s. f. (
METAL.) Tratament de întărire a stratului superficial al unor oțeluri, prin încălzirea acestora într-o atmosferă de amoniac. Azotul care se degajă formează cu oțelul compuși de mare duritate.
nitrurare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nitruráre (ni-tru-) s. f.,
g.-d. art. nitrurắrii; pl. nitrurắri