nitrura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NITRURÁ, nitrurez, vb. I.
Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din
fr. nitrurer.nitrura (Dicționar de neologisme, 1986)NITRURÁ vb. I. tr. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață prin încălzire într-o atmosferă de amoniac, urmată de o răcire lentă. [< fr.
nitrurer].
nitrura (Marele dicționar de neologisme, 2000)NITRURÁ vb. tr. a trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzire într-o atmosferă de amoniac, urmată de o răcire lentă. (< fr.
nitrurer)
nitrura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb.,
ind. prez. 3
nitrureáză