nisipiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NISIPÍȘ, nisipișuri, s. n. Loc acoperit cu nisip (
1); (colectiv) cantitate mare de nisip îngrămădit într-un loc. [
Var.: (
reg.)
năsipíș s. n.] – Nisip +
suf. -iș.nisipiș (Dicționaru limbii românești, 1939)nisipíș n., pl.
urĭ. Loc nisipos.
nisipiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nisipíș (rar)
s. n.,
pl. nisipíșurinisipiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nisipiș n. loc nisipos:
deșertul nisipișul și-l adapă EM.