nisipar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NISIPÁR, (
1)
nisipari, s. m., (
2)
nisipare, s. n. 1. S. m. Persoană care scoate, cară (și vinde) nisip (
1).
2. S. n. Dispozitiv montat pe o locomotivă, pe un tramvai etc. care servește la distribuirea nisipului (
1) la roți pentru a împiedica patinarea acestora. –
Nisip +
suf. -ar.nisipar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nisipár1 (persoană) (rar)
s. m.,
pl. nisipárinisipar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nisipár2 (dispozitiv)
s. n.,
pl. nisipáre