nisfia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NISFIÁ, nisfiele, s. f. Monedă turcească de aur sau de argint, care a circulat și în țările române. [
Pr.:
-fi-a. –
Var.:
nisfeá, nésfie s. f.] – Din
tc. nısfiye.nisfia (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)nisfiá (nisfiéle), s. f. – Monedă turcească de argint, valorează patru taleri la începutul
sec. XIX. –
Var. nesfia, nesfea. Tc. nisfye, din
arab. nisf „jumătate” (Roesler 600; Șeineanu, II, 273),
sec. XIX,
înv.nisfia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nisfiá (-fi-a) s. f.,
art. nisfiáua, g.-d. art. nisfiélei (-fi-e-); pl. nisfiéle, art. nisfiélele