niprală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NIPRÁLĂ, niprale, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene, având fructele alcătuite din păstăi cu semințe puțin turtite, pestrițe, cu pete purpurii-negricioase
(Lupinus luteus). –
Et. nec.niprală (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)niprálă (niprále), s. f. – Plantă (Lupinus luteus). Origine necunoscută.
niprală (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NIPRÁLĂ s. f. Plantă furajeră, folosită și ca îngrășământ verde, din familia leguminoaselor., înaltă de 80-120 cm, cu frunze palmat-compuse și cu flori galbene (
Lupinus luteus); are fructe păstăi, cu semințe turtite, pestrițe, cu pete purpurii-negricioase.
niprală (Dicționaru limbii românești, 1939)niprálă f., pl.
e (cp. cu ngr.
lupinári, a.l.). O plantă leguminoasă papilionacee care se cultivă pin locurile nisipoase ca îngrășămînt viŭ (
lupinus lúteus). V.
slonecĭnic.niprală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)niprálă (ni-pra-) s. f.,
g.-d. art. niprálei; pl. nipráleniprală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)niprală f. plantă mult cultivată mai cu seamă în terenuri nisipoase ca îngrășământ viu
(Lupinus luteus). [Origină necunoscută].