ninsoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NINSOÁRE, ninsori, s. f. 1. Faptul de
a ninge; cădere a zăpezii. ◊
Loc. adv. Pe ninsoare = în timp ce ninge.
2. (
Concr.) Zăpadă, ◊
Fig. Căruntețe. –
Nins +
suf. -oare.ninsoare (Dicționaru limbii românești, 1939)ninsóare f., pl.
orĭ. Ningere, acțiunea de a ninge. (Rar) Zăpadă, omăt.
ninsoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ninsoáre s. f.,
g.-d. art. ninsórii; pl. ninsórininsoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ninsoare f. zăpadă:
bătrânul munte albit de ninsori BOL.