nimb (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NIMB, nimburi, s. n. 1. Cerc (luminos) convențional cu care sunt înconjurate, în pictura bisericească, capetele sfinților și, în general, în artele plastice capetele unor personaje importante; aureolă;
p. gener. cerc luminos; zonă luminoasă, strălucitoare.
2. Fig. (Aspect, semn, manifestare care marchează) prestigiu, măreție, glorie, slavă. – Din
fr. nimbe.nimb (Dicționar de neologisme, 1986)NIMB s.n. 1. Parte luminoasă (în formă de cerc sau de triunghi) desenată de pictori în jurul capului unor persoane (mai ales al sfinților de pe pereții bisericilor); aureolă.
2. (
Fig.) nor (de praf).
3. (
Fig.) Prestigiu, măreție, glorie, slavă. [< fr.
nimbe, cf. lat.
nimbus – nor].
nimb (Marele dicționar de neologisme, 2000)NIMB s. n. 1. cerc luminos desenat de pictori în jurul capului unor personaje (sfinți); aureolă. ◊ cerc, zonă luminoasă. 2. nor (de praf). 3. (fig.) prestigiu, măreție, splendoare, slavă. (< fr.
nimbe, lat.
nimbus)
nimb (Dicționaru limbii românești, 1939)* nimb n., pl.
urĭ (lat.
nimbus, rudă cu
nébula, negură). Cerc luminos cu care pictoriĭ înconjoară capu sfinților, aureolă, țîrcălam. Fig. Prestigiŭ, strălucire:
nimbu onestitățiĭ.nimb (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nimb s. n.,
pl. nímburinimb (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nimb n.
1. cerc luminos cu care pictorii înconjoară capul sfinților;
2. fig. aureolă:
reia-mi al nemuririi nimb EM.
purta un nimb de stele pe păru-i unduios AL.