nicrom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NICRÓM s. n. Aliaj de nichel și crom (uneori combinat cu fier și mangan), care se întrebuințează mai ales la fabricarea rezistențelor electrice. – Din
fr. nichrome.nicrom (Dicționar de neologisme, 1986)NICRÓM s.n. Aliaj de fier, crom și nichel. [< fr.
nichrome, cf.
ni(chel) +
crom].
nicrom (Marele dicționar de neologisme, 2000)NICRÓM s. n. aliaj de nichel și crom, rezistent la temperaturi înalte. (< fr.
nichrome)
nicrom (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NICRÓM (‹
fr. {i}; {s}
fr. ni[ckel] „nichel” +
chrome „crom”)
s. n. Aliaj pe bază de nichel cu crom (15-30%), siliciu (până la 1,5%), aluminiu (până la 3,5%), microadaosuri de pământuri rare, rezistent la temperaturi înalte (1.000-1.250ºC). Se folosește la confecționarea rezistențelor electrice, a elementelor de cupluri termoelectrice etc.
nicrom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nicróm (ni-crom) s. n.