niște (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NÍȘTE art. nehot. (Precedă substantive la
pl. pentru a arăta un număr, o cantitate nedeterminată)
Niște cărți. ◊ (Înaintea unui substantiv care redă o idee de calitate negativă, accentuează valoarea peiorativă a substantivului)
Sunt niște răi! ◊ (Precedă substantive, nume de materie la
sg. sau substantive cu sens colectiv)
Frige niște carne. [
Var.: (
reg.)
néște art. nehot.] –
Lat. nescio quid „nu știu ce”.
niște (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*níște1 adj. pr.
m. și
f. (numai + s.
sg.: ~
lapte, ~ făină)niște (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)niște2 art. v.
un2niște (Dicționaru limbii românești, 1939)niște și (vechĭ)
nește pron. indefinit (d. lat.
néscio quĭd, nu știŭ ce. V.
neștine, niscaĭ). Oare-care, ceva:
niște oamenĭ, niște mîncare, niște vin. – Se întrebuințează numaĭ la nom. și ac.:
niște banĭ, pe niște oamenĭ, ĭar la genitiv se întrebuințează
unor saŭ
a niște: unor oamenĭ, a niște oamenĭ, a niște mîncare. Se găsește și
niștor (vechĭ
neștor):
niștor norĭ (Al. Cazaban, Vĭața Liter. 1906, 37, 3, 2). – Și'n Olt.
nește (V. la
puĭez).
niște (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)niște pr. oarecari:
niște oameni, niște vorbe. [Vechiu-rom.
nește = lat. NESCIO QUID].