neștirbit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEȘTIRBÍT, -Ă, neștirbiți, -te, adj. (Adesea
fig.) Neatins, intact. –
Ne- +
știrbit.neștirbit (Dicționaru limbii românești, 1939)neștirbít, -ă adj. Care n’a fost știrbit.
Fig. Glorie neștirbită.
neștirbit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!neștirbít (neș-tir-/ne-știr-) adj. m.,
pl. neștirbíți; f. neștirbítă, pl. neștirbíteneștirbit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neștirbit a. și adv. neatins.