neînțelegere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEÎNȚELÉGERE, neînțelegeri, s. f. Faptul de a nu (se) înțelege, lipsă de înțelegere. ♦ Dezacord; conflict, diferend; discordie, ceartă. ♦ Confuzie creată datorită interpretării greșite a unei afirmații, a unei situații etc. –
Ne- +
înțelegere.neînțelegere (Dicționaru limbii românești, 1939)neînțelegére f. Discordanță în aceĭa ce aŭ înțeles doĭ saŭ maĭ mulțĭ:
pintr’o neînțelegere, nu s’aŭ putut întîlni. Ceartă:
am avut maĭ multe neînțelegerĭ cu el.neînțelegere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neînțelégere s. f.,
g.-d. art. neînțelégerii; pl. neînțelégeri