neînvins (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEÎNVÍNS, -Ă, neînvinși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi învins, invincibil;
p. ext. neînduplecat, neclintit. –
Ne- +
învins.neînvins (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neînvíns adj. m.,
pl. neînvínși; f. neînvínsă, pl. neînvínseneînvins (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neînvins a. care nu poate fi învins.