neînsuflețit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEÎNSUFLEȚÍT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Mort sau cu aspect de mort. –
Ne- +
însuflețit.neînsuflețit (Dicționaru limbii românești, 1939)neînsuflețít, -ă adj. Fără suflet, mort.
Fig. Fără vioĭciune, fără curaj:
trupă neînsuflețită.neînsuflețit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neînsuflețít (-su-fle-) adj. m.,
pl. neînsuflețíți; f. neînsuflețítă, pl. neînsuflețíteneînsuflețit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neînsuflețit a.
1. lipsit de vieață;
2. fig. fără vioiciune.