neînfricare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEÎNFRICÁRE s. f. Lipsă de teamă; vitejie, curaj, îndrăzneală. –
Ne- +
înfricare (rar „frică” <
înfrica).
neînfricare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neînfricáre s. f.,
g.-d. art. neînfricắrii