nevricos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEVRICÓS, -OÁSĂ, nevricoși, -oase, adj. (
Fam.) Nervos, iritabil; isteric. – Din
ngr. nevricós.nevricos (Dicționaru limbii românești, 1939)nevricós, -oásă adj. (ngr.
nevrikós).
Vechĭ. Azĭ. Iron. Nervos.
nevricos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nevricós (
fam.)
(ne-vri-) adj. m.,
pl. nevricóși; f. nevricoásă, pl. nevricoásenevricos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nevricos a. nervos:
eu sunt nevricos CAR.