nevrednicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEVREDNICÍE s. f. Faptul de a fi nevrednic de ceva, de a nu merita ceva. –
Nevrednic +
suf. -ie.nevrednicie (Dicționaru limbii românești, 1939)nevrednicíe f. (d.
nevrednic). Starea omuluĭ nevrednic.
nevrednicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nevrednicíe (
înv.)
(ne-
vred-) s. f.,
art. nevrednicía, g.-d. nevrednicíi, art. nevrednicíeinevrednicie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nevrednicie f. starea celui nevrednic.