nevrednic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEVRÉDNIC, -Ă, nevrednici, -ce, adj. Care nu este vrednic, capabil de ceva; care nu merită ceva. –
Ne- +
vrednic.nevrednic (Dicționaru limbii românești, 1939)nevrédnic, -ă adj. (vsl.
ne-vrĭedĭnŭ, disprețuit; bg.
nevrĭeden [adj.],
nevrĭednik [subst.]). Nedemn, care nu e vrednic (nu merită). Dezonorat, vrednic de dispreț. Adv. În mod nevrednic.
nevrednic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nevrédnic (
înv.)
(ne-vred-) adj. m.,
pl. nevrédnici; f. nevrédnică, pl. nevrédnicenevrednic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nevrednic a. care nu e vrednic.