neveștejit(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NEVEȘTEJÍT, -Ă,neveștejiți, -te, adj. Care nu s-a veștejit; p. ext. (fig.) veșnic, etern. – Ne- + veștejit.
neveștejit(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) neveștejít adj. m., pl. neveștejíți; f. neveștejítă, pl. neveștejíte