nevătămat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEVĂTĂMÁT, -Ă, nevătămați, -te, adj. Care nu este lovit sau rănit, fără nici o vătămătură; neatins, întreg, teafăr. ♦
P. anal. (Despre obiecte) Fără nici o lovitură sau stricăciune; intact. –
Ne- +
vătămat.nevătămat (Dicționaru limbii românești, 1939)nevătămát, -ă adj. Întreg, neatins, care n’a fost vătămat:
viŭ și nevătămat.nevătămat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nevătămát adj. m.,
pl. nevătămáți; f. nevătămátă, pl. nevătămátenevătămat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nevătămat a. și adv. întreg și teafăr.