neuron (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEURÓN, neuroni, s. m. Element structural și funcțional de bază al sistemului nervos compus dintr-un corp celular protoplasmatic, care conține un nucleu, și din prelungiri protoplasmatice; neurocit. [
Pr.:
ne-u-] – Din
fr. neurone.neuron (Dicționar de neologisme, 1986)NEURÓN s.m. (
Biol.) Celulă nervoasă; neurocit. [< fr.
neurone, cf. gr.
neuron – nerv].
neuron (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEURÓN s. m. celulă nervoasă; neurocit. (< fr.
neurone)
neuron (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NEURON (‹
fr. {i}; {s}
gr. neuron „nerv”)
s. m. (
HIST.) Celulă nervoasă (element de bază al sistemului nervos) specializată în conducerea impulsurilor nervoase, compusă dintr-un corp celular numit perikarion și din prelungiri protoplasmatice de două tipuri: axon sau cilindru-ax unic, de obicei lung, și dendrite, de obicei multiple și scurte; neurocit. La naștere, omul are între 10 și 100 de miliarde de
n.neuron (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neurón (ne-u-) s. m.,
pl. neuróni