neurină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEURÍNĂ, neurine, s. f. Substanță organică toxică care se găsește de obicei în materiile intrate în putrefacție. [
Pr.:
ne-u-] – Din
fr. neurine.neurină (Dicționar de neologisme, 1986)NEURÍNĂ s.f. Substanță toxică de natură organică, care se găsește în materiile intrate în putrefacție. [Var.
nevrină s.f. / < fr.
neurine].
neurină (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEURÍNĂ s. f. substanță organică toxică în materiile intrate în putrefacție. (< fr.
neurine)
neurină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neurínă (ne-u-) s. f.,
g.-d. art. neurínei; pl. neuríne