netrebuincios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NETREBUINCIÓS, -OÁSĂ, netrebuincioși, -oase, adj. Care nu este trebuincios; nefolositor, inutil. [
Pr.:
-bu-in-] –
Ne- +
trebuincios.netrebuincios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*netrebuinciós (ne-tre-bu-in-) adj. m.,
pl. netrebuincióși; f. netrebuincioásă, pl. netrebuincioáse