netrebnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NETRÉBNIC, -Ă, netrebnici, -ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Ticălos, mizerabil, păcătos.
2. Care este lipsit de valoare, de folos, de utilitate sau de însemnătate; nefolositor, inutil.
3. (
Înv.), Vrednic de milă, mizerabil; umil, modest;
p. ext. (curent) incapabil, nevrednic. – Din
sl. netrĕbĩnŭ.netrebnic (Dicționaru limbii românești, 1939)netrébnic, -ă adj. (vsl.
netrĭebĭnŭ. V.
potrebnic). Care nu e bun de nicĭ o treabă, păcătos, mizerabil.
netrebnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!netrébnic (ne-treb-) adj. m.,
s. m.,
pl. netrébnici; adj. f.,
s. f. netrébnică, pl. netrébnicenetrebnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)netrebnic a. și m. care nu e bun de nimic. [Slav. NETRĬEBĬNŬ].