netot - explicat in DEX

netot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Ne- + tot.

netot (Dicționaru limbii românești, 1939)
netót, -oátă adj. (ne- și tot, adică „neîntreg, incomplet, neom”). Idiot, tâmp. M. pl. Un fel de Țiganĭ ungureștĭ nomazĭ care furaŭ și mîncaŭ și mortăcĭunĭ și care aŭ fost alungațĭ din Transilvania din ordinu luĭ Iosif II și aŭ fost robițĭ la noĭ pe la 1800. – La Olt nătot (Iov. 236). V. Țigan.

netot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
netót (pop.) adj. m., s. m., pl. netóți; adj. f., s. f. netoátă, pl. netoáte

netot (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
netot a. și m. idiot: mintea mi-i seacă, gândul netot EM. [Lit. neîntreg (cf. lipsit)].