netezitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NETEZITÓR, netezitoare, s. n. 1. Unealtă folosită pentru îndreptarea și netezirea muchiilor formelor de turnătorie.
2. Mașină formată din doi cilindri între care se trece un material pentru a fi netezit. –
Netezi +
suf. -tor.netezitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)netezitór s. n.,
pl. netezitoáre