netezitoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NETEZITOÁRE, netezitori, s. f. 1. Mistrie specială de metal, cu paleta îndoită, folosită pentru a netezi tencuiala la muchiile sau la unghiul dintre zidurile unei construcții.
2. Unealtă agricolă formată din mai multe bare paralele, legate între ele cu lanțuri, folosită la nivelarea pământului (după arat). –
Netezi +
suf. -toare.netezitoare (Dicționaru limbii românești, 1939)netezitoáre f., pl.
orĭ. Unealtă de netezit (mala).
netezitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)netezitoáre s. f.,
g.-d. art. netezitórii; pl. netezitórinetezitoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)netezitoare f. unealtă de netezit a zidarului.