netezime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NETEZÍME s. f. 1. Însușire a unui obiect de a fi neted (
1); însușire a unei suprafețe. a unui loc, teren de a fi neted (
2).
2. (
Concr.) Suprafață dreaptă, netedă sau lipsită de accidente; neteziș. –
Neted +
suf. -ime.netezime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)netezíme s. f.,
g.-d. art. netezímii; (suprafețe)
pl. netezími