nesățios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NESĂȚIÓS, -OÁSĂ, nesățioși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se mulțumește cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesătul (
2).
2. Care nu se simte niciodată sătul; care nu are saț la mâncare, la băutură;
p. ext. lacom, + (
Reg.; despre mâncăruri) Care nu satură.
3. Fig. Care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit;
p. ext. mistuitor, devorant. ♦ (Adverbial) Cu nesaț, cu plăcere, cu voluptate. [
Pr.:
-ți-os] –
Ne- +
sățios.nesățios (Dicționaru limbii românești, 1939)nesățiós și
-țós, -oásă adj. (d.
nesațiŭ, nesaț). Fără saț, de care nu te maĭ saturĭ:
mîncare nesățoasă. Fig. Ambițiune nesățoasă.nesățios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nesățiós (-ți-os) adj. m.,
pl. nesățióși; f. nesățioásă, pl. nesățioásenesățios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nesățios a.
1. plin de nesațiu;
2. fig. care nu poate fi mulțumit:
ambițiune nesățioasă.