nestrămutat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NESTRĂMUTÁT, -Ă, nestrămutați, -te, adj. 1. Care nu se clintește sau nu poate fi mutat din loc, care rămâne fix, stabil;
p. ext. trainic, durabil.
2. Fig. (Despre oameni și acțiunile lor, despre întâmplări etc.) Care nu poate fi clintit, schimbat; statornic, ferm, hotărât. –
Ne- +
strămutat.nestrămutat (Dicționaru limbii românești, 1939)nestrămutát, -ă adj. Care nu s’a strămutat, neclintit. Imutabil.
nestrămutat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!nestrămutát (nes-tră-/ne-stră-) adj. m.,
pl. nestrămutáți; f. nestrămutátă, pl. nestrămutátenestrămutat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nestrămutat a. nesupus schimbărilor. ║ adv. ce nu se poate schimba.