nestrăbătut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NESTRĂBĂTÚT, -Ă, nestrăbătuți, -te, adj. Care nu este (încă) sau nu poate fi străbătut. –
Ne- +
străbătut.nestrăbătut (Dicționaru limbii românești, 1939)nestrăbătút, -ă adj. Care n’a fost străbătut, neumblat:
codri nestrăbătuțĭ.nestrăbătut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!nestrăbătút (nes-tră-/ne-stră-) adj. m.,
pl. nestrăbătúți; f. nestrăbătútă, pl. nestrăbătútenestrăbătut (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nestrăbătut a. prin care nu se poate străbate.