nestricat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NESTRICÁT, -Ă, nestricați, -te, adj. (
Pop.) Întreg, intact; nevătămat. ♦ Neatins de vicii. –
Ne- +
stricat.nestricat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!nestricát (nes-tri-/ne-stri-) adj. m.,
pl. nestricáți; f. nestricátă, pl. nestricáte