nestrămutat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NESTRĂMUTÁT, -Ă, nestrămutați, -te, adj. 1. Care nu se clintește sau nu poate fi mutat din loc, care rămâne fix, stabil;
p. ext. trainic, durabil.
2. Fig. (Despre oameni și acțiunile lor, despre întâmplări etc.) Care nu poate fi clintit, schimbat; statornic, ferm, hotărât. –
Ne- +
strămutat.