neștiutor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEȘTIUTÓR, -OÁRE, neștiutori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu știe (nimic); ignorant, nepriceput; lipsit de cultură. ♦ (Substantivat)
Neștiutor de carte = analfabet. ♦ Inocent, candid, naiv;
p. ext. inofensiv. [
Pr.:
-ști-u-] –
Ne- +
știutor.