nesimțitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NESIMȚITÓR, -OÁRE, nesimțitori, -oare, adj. 1. Căruia îi lipsește facultatea de a simți; care nu este înzestrat cu simțuri;
p. ext. insensibil, nepăsător. ♦ Care nu mai simte, care se găsește în stare de nesimțire (
1), de inconștiență;
p. ext. mort.
2. Nesimțit
2 (
1). –
Ne- +
simțitor.