nesecat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NESECÁT, -Ă, nesecați, -te, adj. (Adesea
fig.) Care nu seacă sau nu poate seca; fără sfârșit, mereu viu; inepuizabil; nesecătuit. –
Ne- +
secat.nesecat (Dicționaru limbii românești, 1939)nesecát, -ă adj. Care nu maĭ seacă, nesleit:
fîntînă nesecată (fig.)
veselie nesecată. – Și
nesecătuít (fig.).
nesecat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nesecát adj. m.,
pl. nesecáți; f. nesecátă, pl. nesecátenesecat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nesecat a.
1. care nu poate fi secat:
fântână nesecată; 2. fig. care nu se isprăvește, care durează mult.